sâmbătă, martie 31

Scrisoare de dor


Ţi-am mai scris cuvintele acestea de atâtea ori încât le pot recita şi în somn. O să ţi le mai spun o dată... Mi-e dor de tine.

Vreau să te ştiu aici, undeva aproape, ca să te pot ţine de mână.

Vreau să te ştiu lângă mine, ca să mă ţii în braţe, ca să nu-mi mai fie frig.

Vreau să te ştiu în braţele mele, departe de orice aşa zisă ispită.

Vrau să te ştiu chiar aici, lângă mine, chiar acum.

Citind aceste cuvinte vei gândi că m-ai alintat prea tare, că toate acele zile, de vis pentru mine, m-au făcut să te cred numai al meu. Şi ai dreptate. Dar să ştii că e numai vina ta.

Eu n-aş fi fost aşa dacă nu ştiai când să mă suni să-mi spui o glumă, dacă nu-mi dădeai câte o floare pe care mi-o prindeam în păr, dacă nu-mi zâmbeai, chiar dacă în inima ta plângeai...

Să fi fost şi vine mea că te-am lăsat? Nu, e imposibil. Doar sunt perfectă în ochii tăi. Sau nu? Nu mi-ai spus niciodată că mă iubeşti aşa cu de fapt, o faci. Doar îmi şopteai aceste două cuvinte atunci când plecam. Şi mă făceai să zâmbesc.

Voi lăsa lacrimi să curgă peste amintirea acestor cuvinte curând. Dar nu acum... Acum am să fiu curajoasă. Cum m-ai învăţat.

Dar tot vreau să fi aici, să-mi zâmbeşti aşa cum o faci tu şi să mă strângi în braţe atât de tare încât să ştiu că nu-mi vei mai da drumul niciodată.

Te urăsc în numele catalogului care încă are numele tău scris lângă al meu, te urăsc pentru că la fiecare oră profesorii îţi strigă numele şi mă fac să tresar la fel ca prima dată, când am aflat că pleci.

Mi-ai promis că o să-mi spui când pleci. N-ai făcut-o.

Am înţeles şi de ce. Ca să-mi faci durerea mai uşoară. Ştiai că dacă-mi spui voi plânge şi voi veni cu tine, indiferent de preţ.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu