Nu-mi amintesc

Mă gândeam de mult la ce-mi spuneai tu. Da, la asta cugetam.

Ştiu că tu tot îmi povesteşti despre miile de fapte curajoase pe care le-ai făcut pentru mine. Dar eu nu-mi amintesc.

Nu-mi amintesc cum am fugit de tatăl meu când ne-a văzut împreună, că tu m-ai prins de mână şi m-ai dus în acel loc magic. Nu mai ştiu.

Nu-mi amintesc cum te-ai bătut tu cu toţi ceilalţi prinţi pentru mâna mea atunci, de mult. Cât de mult aş încerca tot nu-mi aduc aminte.

Nu-mi aminetsc cum ai sărit de pe balconul meu când uşa s-a crăpat şi servitorii au intrat în cameră. Nu mai ţin minte.

Nu-mi amintesc cum tu, acel tânăr blond, ai intrat în vorbă cu mine căci eram acolo, în centrul atenţiei. Chiar dacă e adevărat eu nu-mi aduc aminte.

Îmi amintesc doar privirea ta când am spus „Da!” atunci când mi-ai arătat inelul. Doar atât ştiu.

Am uitat atât de multe şi tot atâtea îţi vei aduce aminte tu. Dar tu le vei uita, iar când îţi voi aduce aminte mă vei săruta pe frunte şi îmi vei şopti doar un „poate” gânditor.

„Dragostea apare doar când o împarţi cu cineva.”