Muzicăăăăăă

Vă aduceţi aminte vremurile alea în care era numai muzică bună? Nu, pentru că afost acum atât de mult timp că aţi şi uitat că există. Cui îi pasă de Vama sau de Nirvana sau de orice altă trupă cu versuri când avem Inna GăInna şi Ellie Black (Eille alba) ş.a.m.d. ? Nimănui. Iar noi, ca oameni, ne-a acomodat cu ideea.

Dacă mă duc acum la şcoală şi întreb oamenii cine sunt Iron Maiden se uită la mine cu ochii cât cepele şi mă înjură că de ce îi înjur. Nimănui nu îi mai pasă de muzica bună. Muzica 'mea' (inteligent numită de inteligenul Cătă cel singur) este cea bună lansată acum. O veche parte din mine tânjeşte după tumblr-ul muzical al nostru. Dar nu am de gând decât să fac un post dinacesta din când în când ca să vă fac să mâncaţi mai mult poopoo decât faceţi în mod fluent acasă.Lista mea nu va conţine muzică de anime. Nu de alta, dar sunt sigură că acele nume mari gen „Fukuyama Jun” sau „Mamoru Myiano” sau „Noto Mamiko” sau „Daisuke Ono” sau, ooo, „Namikawa Daisuke” şi altele vă vor face să vă umpleţi fustele, dragi cititori şi cititoare.

Voi începe cu simplul, cu Vama. Ştim cu toţii Vama din melodi gen „Epilog” sau „Nu am chef azi” sau „Nu ne mai trageţi pe dreapta” şi alte asemenea care ne-au făcut verile mai plăcute. Dar acum, de curând, ceva luni, Vama a lansat minunata melodie „Copilul care fuge spre mare” sau aşa ceva, nu mă mai obosesc să le ţin minte de când m-am axat spre Asia, care este o melodie bună. Dar, din păcate nu are mai mult de două mii de vizualizări. Cui îi pasă de ei când Inna GăInna are o melodie nou, Endless, pe care eu o ascult până în minutul unu din două jumate şi mă dau cu capul de ecran.

Ceva mai aproape de Vama este un JB. Nu, nu am ajuns aşa de rău. Vă vorbesc de Joe Brooks, un englezoi din america de vreo 23 de ani (conform sursei Acka) american. A lansat melodia „Superman”, de care, dacă eu am auzit, trebuie să fi auzit toţi măcar o dată. Eu l-am găsit prima dată din greşeală, am apăsat pe primul videoclip greşit xD. De curând am descoperit „Green eyes” care e şi acum obsesia mea. Urmată de „Runaway” şi „My heart will wait”. Evident, îmi place de el. De aceea vi-l şi pomenesc, ca să vă aduc pe drumul cel bun al muzicii cu versuri.

Aşa, am ajuns la şi mai greu. Aici punem un Alexander Rybak, câştigător Eurovision 2009, mare cântăreţ în Rusia. Are melodii foarte drăguţe. Din câte ştiu eu, toate ale lui conţin acea divină vioară la care cântă. Melodii recomandate? Aş, vreţi să vă dau mură în gură. Oah, First Kiss, Maria(ruso limba lui), Fairytale, Europe skies, Roll with the wind. Puteţi căuta chiar versiunea lui de „I'm yours” a lui Marz. Jason(?) Marz.

Ce urmează? Păi, să vedem. Vă voi sugera chiar şi sound-trakurile din Sherk (1, 2, 3, 4) care sunt geniale. Eu am o problemă cu : Antonio Banderas featuring Eddie Murphy – Livin' la vida loca, Frou Frou – Holding out for a hero, Pete Yorn – Ever fallen in love, Counting Crows – Accidentaly in love, David Bowie featuring Butterfly nu-ştiu-ce – Changes şi încă câteva care nu mai îmi vin pe moment. Sunt melodii care merită ascultate, pentru că transmit ceva.

Aşa, acum să încep cu altcineva? Păi, nu cred că vă mai omor mult timpul cu mine. Recomand celor care sunt dispuşi să asculte rock Nirvana, The Cranberries, The Script, Sunrise Avenue, Poets of the Fall and other rulărz de la mine din playlist.

Kimi ni Todoke. (aka „From me to you”)